Darul de a asculta

De multe ori, omul este atat de angrenat in el, incat uita ca in viata nu este vorba despre o lupta fada pentru afirmare sau glorie egotica. Exista foarte multe persoane care simt o placere deosebita in clipa in care vorbesc despre ele, insa ideea este ca vorbesc numai despre ele. Si nu ca ar fi ceva “rau”, nimic nu este rau, insa, in acest mod, se dizolva comunicarea.

A vorbi despre tine, inseamna a vorbi despre identitatea ta, despre caracteristicile caracterului tau, despre notiunile create in jurul a ceea ce te modeleaza exclusiv ca om. Insa, esti mai mult decat atat. Esti mai mult decat un recipient care isi prezinta continutul oridecate ori are ocazia.

Sa nu ma intelegi gresit. Nu iti spun acum sa nu mai vorbesti despre tine, insa, inainte de asta, asigura-te ca esti dispus sa il asculti pe cel caruia ii vorbesti. Cel care primeste vorbele tale este acolo pentru tine, pentru a crea impreuna aceasta scena, prin care amandoi puteti evolua, prin care amandoi va puteti reaminti Ceea Ce Sunteti Cu Adevarat.

Bineinteles, aceasta reamintire se poate face in toate modurile si pe toate caile, insa, la un moment dat, acest monolog de autocaracterizare a vietii tale, va deveni un obicei prin care ego-ul tau va dori sa isi expuna realizarile. Sau lipsa lor. Ego-ul se hraneste cu atentie. Daca unui ego nu i se acorda atentie, atunci el sufera. Si sufera pana cand aceasta suferinta este perceputa de tine. Aceasta suferinta se caracterizeaza printr-o stare de inferioritate.

Ego-ul sufera din lipsa de atentie. Tu suferi in momentul cand nimeni nu iti recunoaste meritele, tu suferi cand o creatie a ta este insusita altei persoane, tu suferi cand lumea te desconsidera. Insa, acesta nu esti tu. Aceasta este suferinta ego-ului tau. Si va suferi pana cand tu vei realiza ca nu este vorba despre tine. Despre ce faci tu. Niciodata nu a fost vorba despre asa ceva. Este vorba despre Noi, despre Eu-l comun. Nu este vorba despre ce faci tu, ci despre faptul ca Noi Suntem.

Si chiar acum, cand scriu aceste cuvinte, simt acele urme de ego-uri care vor fi atinse prin acest articol, insa este perfect. Mesajele sunt pretutindeni. Acum, depinde doar de noi ce facem cu informatia care soseste in vietile noastre.

A se rezuma totul la tine, inseamna a trai pentru a acumula ocazii de a hrani aceasta scena. Insa, exista situatii in care, intr-adevar, o traire de-a ta ii poate inspira pe cei din jur, insa nu este nevoie de avalansa de cuvinte la persoana I pentru a exprima ceea ce vrei sa transmiti. Si, inca o data, nu este “rau” sa vorbesti despre tine, insa, in acest mod, iti vei dizolva capacitatea naturala de a asculta, iar cand incepi sa nu mai asculti, atunci, de fapt, incepi sa nu mai auzi, iar cand ti-ai pierdut auzul, metaforic vorbind, te afli in imposibilitatea de a mai percepe mesajele vietii.

Sunt foarte multi oameni care cer Ghidare Divina si care il implora pe Dumnezeu sa le vorbeasca, insa acestia nu pot percepe mesajele Divine deoarece sunt prea preocupati cu a-si construi cu foarte mare atentie frazele prin care sa isi caracterizeze trairile. Aceasta scena este o reprezentatie a ego-ului, care efectiv pune stapanire pe fiinta lor. Exista cazuri cand, intr-un dialog, cel care asculta abia asteapta sa vorbeasca pentru a expune o succesiune de fraze despre el.

Mai mult, in dese randuri, cel care asculta, in timp ce asculta, se gandeste deja la ce va spune cand ii va veni randul sa vorbeasca. Aceasta scena denota o lipsa totala de prezenta in Acum si Aici, si, bineinteles, o lipsa totala de respect fata de cel de langa el. Daca deja te gandesti la ce vei spune in clipa in care vei vorbi, implicarea ta in procesul de ascultare este minima. De fapt, nu asculti, ci iti faci planuri pentru ceea ce tine de tine. In clipa in care iti vorbeste cineva, ascultarea este cel mai frumos cadou pe care i-l poti oferi, deoarece atunci ii daruiesti atentia ta, ii daruiesti fiinta ta, ii daruiesti existenta ta pentru acele momente investite in ceea ce are sa iti transmita. Daca pe tine te preocupa doar propria persoana, atunci este de inteles motivul pentru care nu esti dispus sa te implici in procesul de ascultare.

Ego-ul traieste foarte mult in “a face”. De fapt, pentru el, starea constienta de “a fi” reprezinta o amenintare, la fel cum reprezinta si ascultarea. Daca esti dispus sa asculti chiar daca cel de langa tine iti vorbeste despre el, atunci inseamna ca, de fapt, nu il asculti pe el, ci il asculti pe Noi. Atunci realizezi ca nu exista “eu”, ci Noi. “Propriile” caracteristici, “propriile” realizari, “propriile” experiente, sunt niste posesiuni, care pot exista doar in lumea egotica, adica in lumea care se bazeaza pe separare.

Noi nu suntem separati. Noi suntem Unul. Ceea ce faci tu poate fi o sursa neincetata de inspiratie, insa nu este nevoie sa anunti tot ceea ce faci TU, cum te simti TU cand faci ceea ce faci, ceea ce adori TU, ceea ce doresti TU. Cel de langa tine, la fel ca tine, are o capacitate nativa de a percepe ceea ce il poate inspira din trairea ta. Nu este necesar sa ii subliniezi tu acest lucru, deoarece ii poate anula interesul fata de ceea ce putea insemna o buna lectie de “a fi”.

In clipa in care ii spui celui de langa tine ceea ce crezi tu despre tine, ceea ce vezi tu la tine, atunci, efectiv, te indepartezi constant de el, deoarece toata concentrarea ta se canalizeaza pe tine. Bineinteles, acum depinde si de cel care primeste cuvintele tale. La inceput, intr-o relatie, de orice natura, este ceva normal sa vorbesti despre tine, insa la un moment dat, exista o probabilitate desavarsita ca dorinta de afirmare sa vorbeasca prin tine. Si nu ca ar fi ceva “rau”. Insa, acum depinde doar de modul in care te simti tu cu tine, cu cel care alearga dupa atentie, apreciere si afirmare.

Suflet drag, in clipa in care asculti fara ganduri, fara idei, fara opinii, atunci de fapt, ii daruiesti celui de langa tine dragostea ta fata de el. In clipa in care ii vorbesti despre tine celui de langa tine, atunci tu ii daruiesti dragostea ta fata de tine, insa nu fata de Adevaratul Tu, ci fata de ego-ul tau, aflat in permanenta in cautare de hrana. Gandurile, sentimentele, cuvintele, sunt toate exprimarea energiei atotprezente, sub respectivele forme. Iar daca tu iti directionezi gandurile, sentimentele si cuvintele catre ego-ul tau, nu faci altceva decat sa ii maresti ponderea de prezenta si, implicit, de influenta, asupra vietii tale. Ceea ce duce la o traire in lumea dorintelor, a aprecierilor, a posesiunilor, a acumularii. Iar aceasta lume este o lume a separarii.

Poti avea tot ceea ce visezi, insa nu este necesar sa vorbesti asta. Vorbeste doar cand simti ca poti inspira prin ceea ce ai realizat. Vorbeste doar cand simti ca viata ta ar putea inspira. Vorbeste despre tine, deja simtind ca vorbesti despre si pentru Noi. Si nu uita sa asculti. Asculta, caci astfel iti vei putea crea o relatie deschisa, constienta, cu cel de langa tine, care, de fapt, esti Tu. Implica-te in ceea ce asculti si asculta fara a mai face altceva. Mangaie ceea ce asculti. Iubeste ceea ce asculti. Multumeste pentru ceea ce asculti, caci astfel te vei deschide catre a te regasi in toti si in toate.

Tot ceea ce patrunde in realitatea ta, este o oglindire a ceea ce tu manifesti. Fiecare circumstanta iti arata locul din care creezi. Chiar daca uneori nu pare, tu nu traiesti pentru tine, pentru ca tu esti o iluzie. Separarea este o iluzie. Tu traiesti pentru Noi, deoarece Noi suntem Acelasi. Noi suntem Unul. Noi Suntem.





 

 

 

.