Eseu: Plutind în Nevăzut

17.07.2013

Cuvintele nu te pot învăța tainele Liniștii. Sunetul nu îți poate arăta Liniştea. Gândul nu îți poate dizolva gândul. Tot ceea ce are formă, cu greu te poate conduce la lipsa de formă. Ceea ce vezi este o expresie a Nevăzutului. Ceea ce atingi este o lucrare a Intangibilului. Ceea ce auzi este o manifestare a Liniștii.

Chiar dacă majoritatea oamenilor sunt siguri că nu există altceva decât ceea ce ei pot vedea, aceștia uită că între Cer și Pământ nu se vede nimic, însă asta nu înseamnă că nu există nimic. Nevăzutul unește Cerul cu Pământul. Și o face într-o liniște deplină, deoarece nu îl caracterizează zgomotul. Nevăzutul nu cere nimic de la oameni. El preferă să îi servească în mod necondiționat.

Liniștea în care dansează Nevăzutul, îi permite Acestuia să nu greșească, să nu întârzie și să nu confunde. Nevăzutul cunoaște taina Văzutului, deoarece chiar El a dat viață tuturor celor care se pot vedea. Lipsa de pretenție a Nemanifestatului îi oferă Manifestatului o libertate totală, chiar dacă tot ce are formă provine din lipsa de formă. Chipul Nevăzutului nu poate fi observat, deoarece acesta nu este un element finit – cu atât mai puțin un obiect sau un lucru descifrabil.

Spațiul dintre fiecare formă pe care o poți vedea, este un lăcăș al Nevăzutului, care îngrijește de echilibrul Vieții. Văzutul este îngrijit permanent de Inima Infinită a Nevăzutului, care se asigură că tot ce are formă funcționează în perfectă armonie. Nevăzutului îi place anonimatul. El a construit scena Existenței, iar acum, plin de smerenie și puritate, locuiește în spatele scenei pe care a construit-o singur.

El a dat viață tuturor formelor, dar nu le cere nimic acestora. Nu pretinde nimic de la propria creație – doar o observă. Nemanifestatul locuiește în Mijlocul Liniștii, dincolo de punctul zero și este sursa oricărei Manifestări. Lipsa de pretenție, lipsa de dorință, lipsa de nevoi, lipsa de nume, lipsa de formă, lipsa de stimuli senzoriali – acestea nu îl necăjesc, ci îl fac Veșnic, Omniprezent și Atotputernic. Of, dacă am urma și noi exemplul său…

Nemanifestatul nu este fericit, deoarece nu are nevoie de fericire. El este Sursa Fericirii. Liniștea în care locuiește îl ferește de presiunea zgomotului și îl păzește de tensiunea privirilor lumești. Chiar dacă nu i se mulțumește pentru ceea ce ne oferă, el continuă să ne țină în viață, să ne umple plămânii cu aer, să ne ungă bătăile inimilor, să ne ofere viață – fără ca noi să facem vreun efort conștient, pentru a exista.

Deși este puternic peste măsură, Nevăzutul rămâne modest. El nu Se laudă, nu Se preamărește, nu Se măsoară. El servește. Și o face cu Iubire Infinită. Dragostea pe care Nemanifestatul i-o poartă Manifestatului este chiar energia vitală care face ca toată manifestarea să funcționeze în armonie și să își îmbine, perfect, toate tainele ascunse. Și, pentru că nu dorește să dețină ceva, Nevăzutul se exprimă liber – iar această libertate face ca orice manfiestare a Sa să fie perfectă. Nu are cu cine concura, deoarece în spatele Său nu se mai află nimeni și nimic. El este Ultimul – dar mereu este Cel Dintâi.

Toată lumea vorbește despre El, dar nimeni nu îl poate localiza, deoarece nu este purtător de formă. Tot ce are nume, concept sau formă, sunt doar trepte către Realitatea Supremă, către Casa Veșnică a Nevăzutului. Tot ceea ce putem concepe este precedat de prezența Nemanifestatului, care ocrotește fiecare aspect al Existenței. El este pretutindeni – însă își permite să fie pretutindeni, deoarece nimeni nu știe unde este. Și nu se ascunde de noi. În niciun caz. El ni se arată mereu, doar că noi suntem prea ocupați cu formele, pentru a observa spațiul dintre ele.

De la privitor la elementul privit, privirea călătorește prin Nevăzut, însă privitorul nu poate vedea Nevăzutul, dacă nu privește cu atenție.

Așadar…

Recunoaște Nevăzutul în tot ceea ce vezi și celebrează Nemanifestatul din tot ceea ce se manifestă.

Mergi lin, fără a face gălăgie și vorbește încet, fără a provoca zgomot.

Fii subtil și ocrotește tot ceea ce privești.

Privește cu Blândețe și mulțumește pentru faptul că poți privi.

Mângâie prin fiecare atingere și nu înceta să atingi fiecare mângâiere.

Oferă pace, fără să ceri nimic.

Oferă liniște, fără să pretinzi vreun sunet.

Răspândește cuvântul înțelepciunii, fără să te folosești de cuvinte.

Astfel, vei fi Cel Ce Ești.

.